De aceea, acțiunile legate de climă trebuie să fie în centrul reacției noastre la pandemia COVID-19.
Sursa: aljazeera.com
Text scris de Vijai Kolinjivadi
Viteza și aria largă de răspândire a epidemiei de coronavirus au luat prin surprindere guvernele lumii și au zguduit bursele. De la apariția sa în provincia Hubei din China, virusul a infectat peste 700.000 și a omorât peste 33.000 de oameni în mai puțin de șase luni în întreaga lume.
Lumea globalizată și interconectată în care trăim a favorizat răspândirea COVID-19. Dezordinea pe care acesta continuă să o provoace evidențiază dependența societății noastre de sistemele de producție globale.
Pandemia a pus guvernele în postura dificilă de a găsi echilibrul între asigurarea sănătății și bunăstării publice și menținerea marjelor de profit și a obiectivelor de creștere economică. În final, perspectiva unui număr mare de decese și colapsul sistemelor de sănătate au forțat statele să-și pună milioane de locuitori în carantină.
Măsurile drastice, fără precedent, luate de guverne și instituții internaționale ne fac să ne putem întrebări în legătură cu o altă urgență globală care are nevoie de acțiuni urgente – schimbările climatice.
Cele două situații de urgență sunt, de fapt, foarte asemănătoare. Ambele își au rădăcina în modelul economic mondial actual – acela al creșterii infinite în detrimentul mediului de care depinde supraviețuirea noastră – și ambele sunt mortale și distrugătoare.
De fapt, se poate susține că pandemia reprezintă o parte a schimbărilor climatice și de aceea reacția noastră nu trebuie să se limiteze la împiedicarea răspândirii virusului. Ceea ce am considerat „normal” înainte de epidemie era deja o criză, așa că întoarcerea la acea stare nu poate reprezenta o opțiune.
Rădăcinile comune ale epidemiei de COVID-19 și ale schimbărilor climatice
În ciuda negării ce persistă în anumite cercuri politice, este limpede deja pentru majoritatea pământenilor că schimbările climatice au loc ca rezultat al activității umane – mai precis, al producției industriale.
Pentru a continua să producă – și să poată declara că economia crește –, omenirea adună resursele naturale ale planetei – apă, combustibili fosili, cherestea, terenuri, minereuri etc. – și le introduce într-un ciclu industrial care produce diverse consumabile (mașini, haine, mobilă, telefoane mobile, alimente procesate etc.) și foarte multe deșeuri.
Acest proces sărăcește capacitatea naturală a mediului de a se echilibra și distruge ciclurile ecologice (de exemplu, despăduririle duc la o absorbție mai scăzută a dioxidului de carbon de către păduri), adăugând în același timp o cantitate mare de poluanți (precum dioxidul de carbon din arderea combustibililor fosili). Rezultatul este schimbarea climei planetei noastre.
Același proces este responsabil și de epidemia de COVID-19 și altele precedente. Nevoia de resurse naturale sporite a dus la cotropirea unor habitate naturale diverse de către oameni și, astfel, la expunerea omenirii la factori patogeni încă necunoscuți.
În același timp, creșterea producției de alimente a dus la apariția fermelor industriale, unde un număr mare de vite și păsări sunt înghesuite în hale uriașe. Așa cum susține biologul socialist Rob Wallace în cartea sa Big Farms Make Big Flu, astfel s-a creat mediul ideal pentru mutații și apariția unor boli noi cum ar fi hepatita E, virusul Nipah, febra Q și altele.
Centrul de control al bolilor din SUA (CDC) estimează că trei din patru boli infecțioase noi provin din contactul om-animal. Epidemiile de Ebola și alți coronaviruși, cum ar fi MERS, de exemplu, au fost declanșate de o transmisie de la animal la om într-un habitat natural alterat.
În cazul epidemiei de COVID-19, se presupune că virusul a fost transmis oamenilor într-o piață de pește unde se vindeau animale sălbatice din orașul Wuhan.
Creșterea pe lângă casă a unui număr mare de animale sălbatice, printre care pangolini, zibete, vulpi, gâște sălbatice și mistreți, reprezintă o industrie de 74 de miliarde de dolari în China și a fost văzută ca o sursă de îmbogățire rapidă de către populația rurală.
Originea virusului îl face exemplul perfect pentru felul în care viața oamenilor poate fi direct pusă în pericol de modul în care capitalismul transformă viața într-un bun de consum pentru a obține profit. În acest sens, pandemia actuală este produsul modurilor neîngrădite de producție și consum capitaliste și face parte chiar din schimbările de mediu vătămătoare pe care le provoacă acestea.
Neputința de a o stăpâni este provocată și de impulsul capitalist al economiei globale. În Statele Unite unele voci au susținut că închiderea afacerilor mai mult de 15 zile nu se justifică din cauza pierderilor provocate de înghețarea activității economice.
Banca Mondială a declarat recent că trebuie implementate reforme structurale de ajustare pentru ca lumea să-și revină după epidemie, reforme care să includă cerința ca împrumuturile să fie condiționate de renunțarea la „reglementări excesive, subvenții, licențieri, protecții comerciale… pentru a promova piețe, alternative și perspectiva unei creșteri mai rapide”.
Accelerarea politicilor neoliberale care încurajează abuzul neîngrădit de resurse ar fi o perspectivă catastrofică într-o lume post-COVID-19. Suspendarea legilor și reglementărilor privitoare la mediu în SUA este deja un indiciu înspăimântător a ceea ce ar însemna întoarcerea la „normal” pentru cei aflați la putere.
Schimbarea climei e în desfășurare
Deși epidemia de COVID-19 și schimbările climatice își au originea în același comportament economic abuziv și s-au dovedit în egală măsură mortale pentru oameni, guvernele le-au perceput ca fenomene separate și neconectate și au reacționat în mod diferit la fiecare.
O majoritate semnificativă a statelor lumii – deși cu un grad diferit de întârziere – au luat măsuri stricte pentru a opri mișcarea și adunarea oamenilor ca să îngrădească răspândirea virusului, chiar în detrimentul creșterii economice.
Cu schimbările climatice nu s-a întâmplat la fel. Măsurile curente luate la adresa schimbărilor climatice nu au ținut mai deloc cont de anvergura și progresia schimbărilor de mediu pe care le trăim. Schimbările climatice nu se supun ciclurilor electorale sau planurilor cincinale. Nu așteaptă anii 2030 sau 2050, cu ale lor ținte de dezvoltare sustenabilă.
Diversele aspecte ale schimbărilor climatice progresează cu viteze diferite și în locații diferite și, chiar dacă pentru unii dintre noi aceste schimbări nu sunt evidente sau palpabile, ele totuși au loc. Există și anumite praguri care, dacă vor fi trecute, vor face ca schimbarea să fie ireversibilă – fie că e vorba de concentrația gazelor de seră în atmosferă, de dispariția insectelor sau de topirea permafrostului.
Deși nu primim date zilnice despre numărul victimelor schimbărilor climatice așa cum primim despre COVID-19, acestea sunt mult mai mortale decât virusul.
Încălzirea globală cu 3 sau 4 grade Celsius peste nivelurile preindustriale ar putea duce ușor la o serie de efecte catastrofale. Ar putea afecta grav capacitatea noastră de a produce hrană prin scăderea fertilității solului, creșterea frecvenței secetelor, provocarea de inundații costiere, scăderea numărului de polenizatori etc. De asemenea, poate provoca valuri de căldură serioase în întreaga lume, care s-au dovedit deja mortale atât din cauza temperaturilor înalte, cât și din cauza incendiilor de vegetație rezultate, precum și fenomene meteorologice extreme, cum ar fi uraganele.
Atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Sustenabilă ale ONU, schemele de renunțare la carbon, eco-eficiența incrementală, dietele vegane pentru cei bogați și alte tactici similare nu vor opri schimbările climatice, deoarece acestea nu descurajează producția și consumul în masă, ci doar le modernizează. Astfel de abordări nu vor funcționa niciodată, deoarece nu impun schimbări radicale în viețile noastre hiperactive, de natură să ne facă să ne încetinim ritmul și să ne reducem emisiile.
Reacția globală rapidă la COVID-19 ilustrează capacitatea remarcabilă a societății de a trage frâna de mână în economia de zi cu zi, acționând pur și simplu la momentul oportun. Aceasta arată că putem lua măsuri radicale dacă dorim cu adevărat.
Carantinele din lumea întreagă au avut deja ca efect o scădere semnificativă a emisiilor de gaze de seră și poluanți. În China, de exemplu, carantina a dus la o scădere a emisiei de dioxid de carbon cu cel puțin 25% și de dioxid de azot cu 37%.
Trecerea la acțiune
Însă această scădere temporară a emisiilor de gaze de seră nu trebuie să fie motiv de bucurie. De fapt, din cauza carantinei, milioane de oameni și-au pierdut deja slujbele și miliarde probabil vor suferi efectele scăderii economice provocate de pandemie.
În timp ce unii au cerut ca reacția la schimbările climatice să fie la fel de dură ca cea la pandemia COVID-19, nu este cazul. Avem nevoie de o tranziție climatică corectă, care să asigure protecția celor săraci și vulnerabili și care să fie integrată în reacția noastră la pandemie. Aceasta nu doar că va inversa dezastrul climatic în care trăim deja, dar va minimiza riscul izbucnirii unor noi pandemii similare cu cea curentă.
O tranziție climatică corectă ar trebui să cuprindă reforme economice care să introducă o „descreștere planificată” care să pună bunăstarea oamenilor deasupra marjelor de profit. Primul pas în direcția aceea este să ne asigurăm că pachetele de stimulare anunțate de diverse guverne nu sunt irosite pe salvarea corporațiilor.
Trebuie să evităm cu orice preț o situație în care entități lipsite de scrupule din rândul marilor afaceri sau de stat primesc mână liberă să întărească inechitatea globală și așa îngrozitoare, în timp ce restul societății se află în carantină în propriile case.
Trebuie să cerem ca fondurile guvernamentale să fie alocate în schimb către producția descentralizată de energie regenerabilă, pentru a începe implementarea programului Green New Deal și crearea de noi locuri de muncă, semnificative în contextul crizei economice post-COVID-19. În paralel, trebuie să asigurăm accesul universal la sisteme de sănătate și învățământ gratuit, extinderea protecției sociale pentru toate grupurile de populație vulnerabile și prioritizarea oferirii de locuințe accesibile.
Reacția actuală la COVID-19 poate ajuta la introducerea unora dintre schimbările de mai sus. Ar putea să ne facă să ne obișnuim cu stiluri de viață și de muncă ce reduc consumul. Ar putea să ne încurajeze să călătorim mai puțin, să reducem gunoiul menajer, să avem o săptămână de lucru mai scurtă și să apelăm mai des la distribuitorii locali – adică acțiuni care nu afectează viețile celor ce muncesc, ci mută activitatea economică de la un model globalizat la unul localizat.
În mod evident, situația provocată de COVID-19 nu este una ideală, dar reacțiile rapide și urgente la virus și situațiile exemplare de ajutor reciproc arată că societatea este mai mult decât capabilă să acționeze colectiv în fața unui pericol grav la adresa întregii umanități.
Acest articol a fost tradus de Anca Radovici. Sursa: AlJazeera.com – articolul original a fost publicat pe 30.03.2020.