Coronavirus: Ce impact ar avea schimbările de stil de viață în lupta împotriva schimbărilor climatice?

Sursa: carbonbrief.org

În timp ce pandemia de coronavirus continuă să se extindă în lume, guvernele iau măsuri drastice pentru a limita deplasările cetățenilor și, în același timp, pentru a sprijini economiile profund afectate.  

Izolarea la nivel global, care a însemnat diferite forme de restricție pentru aproximativ trei miliarde de oameni, a oprit zborurile la sol, a golit autobuze și trenuri și a tras pe dreapta mașinile personale. 

Scăderea emisiilor de gaze cu efect seră, dar și a poluării aerului și apei, generate de aceste măsuri, au ajuns deja titluri de știri. Însă, având în vedere faptul că în majoritatea țărilor apogeul pandemiei încă urmează, impactul la scară mai mare asupra unei lumi care încearcă să încetinească schimbările climatice este încă departe de a fi clar. 

Carbon Brief a întrebat oameni de știință, analiști și experți în politici și proceduri dintr-o arie largă de domenii ce părere au despre cum ar putea afecta schimbările de stil de viață care vin odată cu pandemia de Covid-19 emisiile de CO2 la nivel global, pe termen scurt și lung. Mai jos găsiți răspunsurile lor. 

Momentele de criză, așa cum este acesta pe care-l trăim acum, sunt profund dureroase și nu trebuie subestimate. Impactul emoțional și social al virusului Covid-19 se va resimți chiar și după ce revenim la condiții normale de sănătate în lume. Vom ieși, chiar dacă mai încet, din această paralizie economică fără precedent. Întrebarea este cum vom ieși: ne vom întoarce la felul în care făceam lucrurile în trecut sau vom învăța lecții valoroase, așa încât să ieșim mai înțelepți și mai bine pregătiți să continuăm să ne ocupăm de gravitatea constantă a schimbărilor climatice. 

Tragedia provocată de coronavirus ne-a arătat că suntem tot atât de în siguranță ca cei mai vulnerabili dintre noi și că amenințările care depășesc granițe au nevoie de soluții sistemice globale, precum și de schimbări individuale de comportament. În ultimele săptămâni, guvernele și companiile s-au mobilizat rapid și au luat măsuri stricte, dar necesare, în combaterea coronavirusului: au izolat oamenii în locuințele lor, au interzis călătoriile cu avionul, au anulat evenimente și au închis granițe. La rândul lor, cetățenii s-au unit într-o schimbare comportamentală în masă, lucrând de acasă și ajutând copiii să facă școală de acasă, spălându-se pe mâini mai des, protejându-și bătrânii și ajutându-și vecinii cu cumpărăturile pentru alimente. 

Tot de acest spirit hotărât avem nevoie și în cazul crizei climatice. Avem nevoie, în egală măsură, de măsuri guvernamentale semnificative și schimbări importante în comportamentul individual. Guvernele vor fi nevoite să conceapă pachete de ajutor economic pentru cei mai vulnerabili și să promoveze inovația și tehnologiile curate ca fiind forța care duce economia mai departe și, în același timp, să elimine orice facilitate pentru industriile care poluează. Companiile vor trebui să-și decarbonizeze sistemele de producție, iar investitorii, portofoliile. Oamenii vor trebui să schimbe felul în care mănâncă, consumă sau călătoresc. Am învățat pe această cale că efortul făcut de fiecare persoană în parte chiar contează. 

Pandemia Covid-19 a descătușat instinctul oamenilor de a se transforma în fața unei amenințări universale și ne poate ajuta de asemenea să creăm o planetă locuibilă pentru generațiile viitoare.

(Figueres a fost secretar general al UNFCCC. Este de asemenea coprezentatoare a podcastului Revoltă și Optimism și coautoare a cărții Viitorul pe care-l alegem.)

Perioada Covid-19 va însemna o scădere semnificativă în emisiile de gaze. Cât de profundă sau cât de îndelungată este încă extrem de incert. Criza din Europa abia dacă durează de o lună. Proiecțiile făcute cu doar două săptămâni în urmă sunt deja depășite – chiar și ale mele. 

Fiecare zi care trece aduce și mai multe date cu privire la magnitudinea schimbărilor. Vor exista și mai multe estimări cu privire la emisii în săptămânile și lunile următoare, obținute folosind metode și mai inovative. Mulți oameni de știință vor beneficia de asemenea de un experiment în timp real fără precedent, având oprite peste noapte toate emisiile produse de zborurile aeriene și având reduceri drastice în poluarea aerului în orașe și în afara lor. Vom avea date în timp real cu privire la efectele lucratului de acasă, ceea ce, din păcate, ar putea fi o experiență negativă pentru mulți oameni dacă izolarea se va întinde pe o perioadă de câteva luni. 

De fapt, cea mai relevantă întrebare este: care sunt efectele pe termen lung? De îndată ce trece Covid-19, societatea va intra, cel mai probabil, într-o formă sau alta de normalitate. Transportul privat își va reveni și, într-un scenariu mai sumbru, ar putea chiar să depășească nivelurile de dinainte de Covid-19 dacă oamenii continuă să se îngrijoreze de riscurile asupra sănătății lor. Emisiile produse de transportul aerian s-ar putea să mai rămână joase câțiva ani, pe măsură ce oamenii vor opta pentru turismul local, fie pentru a susține industriile locale, fie pentru a evita riscurile pentru sănătate. Producția industrială și generarea de electricitate vor ajunge, cel mai probabil, înapoi la nivelurile de dinainte de Covid-19. 

Timpul ne va spune dacă pachetele de compensare de la guvern vor conduce la o revenire bruscă a emisiilor, așa cum s-a întâmplat după criza financiară, sau mai degrabă la o revenire treptată ca după crizele petrolului. Se vor scrie multe materiale despre cum să faci pachetele compensatorii mai prietenoase cu clima, însă criza Covid-19 are alte caracteristici față de alte crize. Majoritatea compensărilor vor merge pentru ajutorarea și revitalizarea sectoarelor de servicii grav afectate. 

Dacă și pe parcursul acestei crize, proiectele referitoare la energia curată pot fi în continuare avansate, în timp ce industriile combustibililor fosili sunt grav afectate și vor da înapoi, atunci s-ar putea ca energia curată să revină brusc și să aflăm că în 2019 a fost apogeul emisiilor. Cu toate acestea, o revenire lungă și treptată, pe parcursul mai multor ani, va face foarte dificil de consemnat progresul cu privire la politicile de mediu – va fi posibil să separăm efectele recuperării unei economii afectate versus o creștere puternică a energiilor regenerabile în ceea ce privește emisiile de CO2? 

Mulți au încercat să traseze analogii între Covid-19 și climă. Cel mai interesant s-ar putea să fie rolul comportamentului individual versus cel al tehnologiei. După ce va trece Covid-19, vom putea vedea cu adevărat ce înseamnă o închidere neplăcută în masă a societății în termeni de reducere a emisiilor. Să sperăm că majoritatea va fi de acord cu faptul că o izolare totală nu este cea mai bună cale de reducere a emisiilor. 

Având în vedere magnitudinea schimbărilor din societate, dimensiunea reducerilor de emisii s-ar putea să fie dezamăgitoare. Soluția pentru Covid-19 s-ar putea să fie de asemenea una tehnologică, adică un vaccin. În timp ce schimbările în acțiunile individuale și comportamentale joacă roluri importante pentru climă, s-ar putea ca pandemia de Covid-19 să demonstreze faptul că rezolvarea problemei climatice va trebui să se concentreze pe rezolvarea provocării tehnologice.

E posibil ca schimbarea principală în stilul de viață al oamenilor să fie ca mai mulți dintre ei să renunțe la naveta zilnică și să-și dea seama că să lucreze de acasă, pentru cei care pot, este chiar plăcut, în comparație cu lupta cu traficul de la orele de vârf. Banii economisiți – și emisiile – ar fi un bonus bine-venit. 

Este de asemenea posibil ca oamenii să-și dea seama că zborul dăunător în interes de serviciu este o pierdere inutilă de timp și de resurse, în condițiile în care teleconferințele sunt o opțiune destul de bună pentru majoritatea întâlnirilor. Economiile financiare pe care le-ar face organizațiile ar fi considerabile, ca să nu mai spunem de timpul economisit și faptul că nu vor mai trebui să rezerve cazare. 

Ce este totuși important este să folosim această oportunitate pentru a crea sisteme și structuri mai eficiente care să răspundă la criza climatică.

Pe termen scurt, este clar că pandemia provocată de coronavirus reduce drastic poluarea aerului. Unele dintre cele mai poluate orașe ale lumii experimentează acum cer mai senin și aer mai curat decât au văzut poate în zeci de ani. Reducerea poluării industriale și cea din transporturi diminuează de asemenea emisiile de carbon. Însă, așa cum vedem deja că se întâmplă în China, de îndată ce criza trece, transporturile și producția industrială, și emisiile asociate cu acestea, cresc imediat la loc. 

Pe termen lung, cheia s-ar putea să fie la pachetele guvernamentale de compensare, care pot face ca acest dezastru să întârzie semnificativ progresul cu privire la climă sau, dimpotrivă, să-l accelereze. Așa cum menționează James Temple în MIT Technology Review, scăderile de preț la petrol, dificultățile în implementarea tehnologiei energiei regenerabile și pur și simplu capacitatea noastră limitată de a gestiona mai multe crize în același timp ar putea pune măsurile referitoare la climă pe pauză. Și de aceea planurile de revenire reprezintă cheia: ne vor duce acestea în viitor, sau înapoi în trecut?

Ideea că această catastrofă economică produsă de coronavirus este „bună” pentru climă induce periculos de mult în eroare și ar putea să submineze sprijinul pentru măsurile care să vină în ajutorul climei. A gestiona criza climatică nu înseamnă a avea un declin economic, ci înseamnă a separa bunăstarea și creșterea de emisiile de noxe și a asigura un viitor sustenabil pentru toată lumea. 2020 este un an crucial în ceea ce privește măsurile politice cu privire la schimbările climatice împreună cu contribuțiile hotărâte la nivel național care se vor depune anul acesta. Acestea sunt absolut necesare pentru a putea acoperi diferențele până la țintele stabilite în ceea ce privește emisiile. 

Având în vedere că guvernele se concentrează pe criza curentă, pare puțin probabil că vor crea contextul politic pentru a îndeplini această sarcină – s-ar putea chiar ca și COP26 să fie amânat. 

Pe de altă parte, sunt cel puțin câteva lecții încurajatoare în acest context. Cheia pentru a aborda această criză colectivă stă în măsurile imperios necesare luate de guvern. Este modul de a acționa prin care va trebui de asemenea abordată urgența climatică – luând în calcul faptul că până și cele mai severe reacții la criza climatică ar fi mult mai puțin abrupte decât ceea ce vedem acum. 

În cele din urmă, setul de măsuri guvernamentale pentru a ne reveni din această criză probabil că vor trebui să fie de dimensiuni fără precedent după perioada postbelică. Dacă sunt folosite înțelept, această criză de sănătate poate fi un punct de cotitură în răspunsul global împotriva schimbărilor climatice. Să sperăm că vor fi în continuare de folos.

Pe termen scurt, vor fi reduceri mari în emisiile globale, însă doar acest lucru nu va fi în sine un lucru util pentru abordarea urgenței climatice – doar va întârzia lucrurile pentru cel mult câteva luni. 

Mai important decât aceasta este faptul că pandemia de Covid-19 este o oportunitate de reevaluare și recalibrare. Nu e ea cea mai distractivă oportunitate, însă chiar oferă umanității o șansă forțată să se oprească și să se gândească – și să aleagă cum să se reinventeze. Trebuie să ne gândim cum putem să ieșim din asta într-un fel în care să se facă tranziția la emisii scăzute de carbon și, într-un final, la un stil de viață sustenabil. S-ar putea să fie un moment cheie pentru soluția cu privire la climă, în măsura în care o folosim. 

Având în vedere legătura dintre bolile zoonotice și pierderea habitatelor, sunt șanse să vedem inițiative noi de a opri pierderea biodiversității la Convenția pentru Diversitate Biologică a Națiunilor Unite. În ceea ce privește emisiile, este important să nu exagerăm impactul pe termen scurt în reducerea acestora, fără să ne gândim la impactul social și economic. 

Măsurile necesare pe termen lung de rezolvare a urgenței climatice nu vor presupune o închidere a economiei așa cum s-a întâmplat în contextul coronavirus, ci o reorganizare a sistemelor care vor permite oamenilor să trăiască folosind un minim de carbon, cum ar fi investițiile în infrastructură sustenabilă. 

Emisiile generate de transporturi ne vin imediat în minte pe măsură ce cerul se limpezește. Anumite emisii globale din sectorul aviatic vor scădea radical în următoarele luni și s-ar putea foarte bine ca numărul mare din prezent al întâlnirilor virtuale să ajute la construirea unei noi „norme” pentru multe colaborări în interes profesional pe viitor. 

Beneficiile climatice care reies din mutarea în online a evenimentelor precum conferințele poate fi un lucru mare. Tehnologia online este acum foarte bună și accesibilitatea globală a crescut mult – la Edinburgh deja desfășurăm multe programe internaționale de masterat integral virtual. 

Milioane dintre noi descoperim acum că putem să participăm cu succes la întâlniri internaționale de la mesele noastre din bucătărie, condimentate cu câte o pisică sau un câine sau cu întreruperi din partea copilului. Sigur că, la un moment dat, vom călători iar cu avionul, însă așteptarea mea este că vom folosi mult mai mult alternativa ședințelor virtuale. O formă de „transport” care s-ar putea să nu revină niciodată, presupun eu, sunt croazierele de lux. Acestea sunt, prin definiție, de evitat, iar emisiile lor de CO2 și alți poluanți pentru aer per pasager pe kilometru pot fi de-a dreptul șocante (pdf) – câteva sute sau chiar mii de grame de CO2 per pasager pe kilometru, comparat cu aproximativ 100 g CO2 per pasager pe kilometru pentru zboruri și mai puțin de jumătate de atât pentru călătoriile internaționale cu trenul. (pdf)

Criza Covid-19 este o tragedie umană și, în acest sens, o lecție clară pentru umanitate să nu supraestimeze rezistența societății noastre globale la șocuri externe. Multă lume a comentat deja cu privire la oportunitatea creată de eforturile continue ale guvernelor de a lupta împotriva pandemiei și de restricțiile de mișcare implementate pentru a o opri. 

Aceste măsuri de trilioane de dolari arată încă o dată că, dacă se dorește din punct de vedere politic și dacă societatea își dă seama de nevoia acută de a acționa, pot fi implementate măsuri drastice, într-o perioadă scurtă de timp. Acest context ne oferă lecții importante cu privire la fezabilitatea implementării de măsuri drastice de rezolvare a problemei climatice care ar trebui luate pentru a limita încălzirea globală la un nivel sigur. 

Faptul că guvernele direcționează toate eforturile economice și sociale în direcții sustenabile nu este doar o oportunitate, ci, în esență, este o necesitate rațională pentru supraviețuire, așa cum a sugerat recent și Fatih Birol, directorul Agenției Internaționale pentru Energie. 

Experiența Covid-19 ne va învăța, de asemenea, lecții despre limitările implementării unor măsuri comportamentale foarte drastice în viețile de zi cu zi ale oamenilor pentru perioade lungi de timp. Dacă într-adevăr aceste lecții sunt învățate din situația crizei curente, atunci acestea, la rândul lor, pot să contribuie cu informații mai concrete pentru viitoare măsuri. ​

Pentru a aborda provocarea curentă Covid-19, guvernele impun schimbări de comportament fără precedent, multe dintre ele având un impact în folosirea energiei. În Marea Britanie, am schimbat activitățile noastre profesionale, am închis școlile, centrele comunitare, lăcașele de cult, închidem restaurantele, barurile și puburile – o instituție britanică mult iubită – și mai urmează și alte măsuri.  

Schimbarea comportamentală și financiară ar fi fost considerată inacceptabilă din punct de vedere politic chiar și în urmă cu câteva zile. Acțiunile de astăzi au avut ca efect reduceri în emisiile de CO2 și alte substanțe poluante, însă cu un cost enorm atât economic, cât și social. 

Ca cercetători în domeniul energiei – nu medici –, poate cel mai util lucru pe care putem să-l facem este să căutăm să tragem niște concluzii dintr-o criză și apoi să încercăm să abordăm o cu totul altă criză pe termen mai lung, cum este cea a climei. Căutăm cu disperare să comparăm politicile care apar ca reacție a Covid-19 cu urgența schimbărilor climatice și ne uităm spre oportunități de sinergie. S-ar putea să ne uităm cu invidie la mobilizarea guvernului în a aborda Covid-19 și rolul central al științei… Însă până nu analizăm până la capăt să vedem ce a mers și ce n-a mers, s-ar putea să fie prematur să ne pronunțăm. 

Deci, ce-ar trebui să facă cercetătorii în domeniul energiei? Comunitatea globală de cercetători studiază și va continua să studieze aceste schimbări și să extragă date din ele. La UCL folosim o serie de instrumente, inclusiv modele de sisteme energetice, date de la contoarele inteligente, chestionare și baze de date naționale pentru a înțelege care sunt indicii de schimbare în această perioadă de tranziție. Când vom ieși din criza Covid-19 – și după această perioadă care reprezintă o rată de schimbare fără precedent – trebuie să ne uităm la cum vor fi viitoarele emisii de carbon din Regatul Unit influențate de această „nouă normalitate” și cum o vor influența la rândul lor.

Coronavirusul nu este o soluție la schimbările climatice. Pe termen scurt și lung, oamenii vor fi nevoiți să se confrunte cu multe provocări pe care le aduce Covid-19 asupra noastră, de la pierderea tragică a celor dragi la grave probleme economice. Acest lucru va fi cel mai probabil adânc împlântat în mintea oamenilor și le va modela comportamentele o bună perioadă de vreme de acum încolo. E important ca toți să pornim de la această premisă. 

Aceia dintre noi care lucrează la tranziția către zero-carbon știu că să îi faci pe consumatorii din țările bogate să treacă la stiluri de viață mai sustenabile este extrem de dificil, chiar și în cele mai bune vremuri.

Literatura de specialitate ajunge la concluzia că aproape toate formele de rugăminte directă sau subtilitate psihologică pe care le dai oamenilor pentru a-și schimba voluntar comportamentele în combaterea schimbărilor climatice nu funcționează, cel mult au doar efecte pe termen foarte limitat. 

Schimbările substanțiale de comportament au nevoie, ca regulă generală, de schimbări structurale în arhitectura modului în care consumatorii individuali iau deciziile, cum ar fi reguli stricte cu privire la interzicerea anumitor produse sau activități, sau taxe foarte mari, sau o infrastructură nouă.  

Există însă un tip de intervenție neobișnuit de eficient care reiese din cercetarea cu privire la schimbările comportamentale: folosirea „momentelor de schimbare” cum ar fi schimbarea locuinței sau a locului de muncă, acolo unde modelele noastre de comportament sunt întrerupte și nu putem pur și simplu să ne bazăm pe obișnuință. În astfel de momente, este nevoie ca oamenii să facă alegeri noi și, prin urmare, să creeze noi modele de consum în viitor. Dacă intervii strategic în aceste momente, ai mai multe șanse să îi faci pe oameni să ducă un stil de viață cu un consum redus de carbon decât dacă-i forțezi să iasă din propriile obiceiuri, având astfel scăderi în emisiile de carbon mult mai de durată, datorită schimbărilor de stil de viață. 

Pandemia de coronavirus reprezintă un „moment de schimbare” fără precedent în care stilurile de viață obișnuite pentru sute de milioane de oameni s-au întrerupt cu forța, nu doar ca indivizi, ci și din perspectiva comunităților globale și locale. 

Această situație masivă de „discontinuitate în obiceiuri” este mai pronunțată în zona mobilității personale, exact zona de comportament de consum care s-a dovedit până acum cel mai greu de schimbat. 

Dacă noi ca societate suntem sinceri în a recunoaște criza climatică drept o urgență și inițiem acțiuni serioase de mobilizare de urgență, ar exista o posibilitate reală ca recuperarea globală în urma Covid-19 să schimbe comportamentul general de călătorii într-un mod radical diferit decât atunci când a început.

Sau poate că nu se va întâmpla asta. Tot cercetările ne spun și faptul că momentul în care oamenii devin părinți nu este cel mai bun moment să-i îndrepți spre sustenabilitate. S-ar putea ca proaspeții părinți să fie mult mai atenți la mediu, însă ei au multe alte provocări și griji imediate care îi preocupă. La fel s-ar putea întâmpla pentru toată lumea care va ieși din izolare, chestionând viețile anterioare și dorindu-și unele mai bune, dar în același timp fiind nevoiți să se confrunte cu provocări economice de proporții, durere și alte afecțiuni ale psihicului rezultate din această criză.

Pe termen scurt, Covid-19 ne alterează radical modul de viață. Scade semnificativ, de asemenea, emisiile de carbon la nivel global prin reducerea transportului, producția industrială scăzută și reducerea consumului de produse care nu sunt neapărat necesare. Nu este un model despre cum ar trebui să abordăm sistemic pe termen lung schimbările climatice. Însă oferă date majore despre cum putem să abordăm la nivel colectiv schimbările climatice. 

Încă din anii 1980 s-a observat o îndepărtare de la reglementările guvernamentale și susținerea generală pentru societate. Această schimbare a variat de la țară la țară, însă s-a putut observa peste tot. Acest lucru a făcut ca generații întregi să accepte ideea că piețele și afacerile știu mai bine pentru că ele ar fi mai eficiente decât orice ar putea organiza guvernul. Însă ce ne arată Covid-19 în mod dramatic este că piețele, afacerile și industria – deși esențiale pentru viața modernă – în mod structural nu acționează în interesul cel mai bun al tuturor. Guvernele sunt cele care au un rol central critic în menținerea sănătății și siguranței, mai ales pe timp de criză. 

Stimulentele guvernamentale, politicile, accizele, taxele, reglementările și pedepsele pot să remodeleze societatea și să asigure cele mai bune rezultate. Așa că este nevoie să popularizăm această nouă acceptare a guvernului ca forță dominantă în viețile noastre și să tranziționăm economiile globale și naționale către o amprentă mai sustenabilă. Dacă este făcută cum trebuie, ne va ajuta de asemenea să gestionăm și următoarea pandemie. 

Spre exemplu, trecerea către un sistem localizat de energie regenerabilă mărește securitatea energiei. Dacă eliminăm subvențiile pentru combustibilii fosili, ne rămân miliarde de dolari care pot fi direcționate către sistemul de sănătate. Scăderea dramatică în consumul de carne contribuie pozitiv la sănătatea oamenilor și reduce riscul de zoonoză și, astfel, reduce riscul de apariție a unor noi pandemii. S-a demonstrat că instaurarea unui „venit de bază universal” reduce consumul care nu este esențial și protejează economia de următoarea pandemie astfel încât fiecare va avea suficienți bani să trăiască, oricât de mare ar fi perioada în care distanțarea socială ar fi menținută.

Covid-19 a schimbat felul în care ne raportam la guvern din punctul de vedere al rolului pe care acesta îl are în societate. Gândind în acest fel, putem să ne asigurăm că sunt adoptate soluții benefice de ambele părți pentru a aborda urgența schimbărilor climatice.

Având atât de mulți oameni care stau acasă, nu e de mirare faptul că emisiile de carbon vor scădea mult anul acesta. Însă aceasta nu este schimbarea structurală de care este nevoie pentru a combate dependența pe care o avem față de combustibilii fosili. Reducerile de emisii pe termen lung vor necesita măsuri guvernamentale care să curețe sistemul curent de electricitate, să mărească numărul de vehicule electrice și să ne adapteze locuințele astfel încât să nu mai folosim combustibil fosil. Aceste schimbări vor necesita ceva mai mult de câteva schimbări comportamentale pe termen scurt.

Acestea fiind spuse, s-ar putea să ne dăm seama că această criză schimbă societatea în care trăim în câteva moduri în care limitează emisiile de carbon. S-ar putea ca oamenii să înceapă să lucreze de acasă mai des și să zică pas la călătoriile în interes de serviciu. În ce mă privește pe mine, mi-am petrecut ultimele săptămâni concentrându-mă pe îngrijirea grădinii mele interioare, care este deja productivă. Și dacă judecăm după site-urile care comercializează semințe, se pare că alte câteva milioane de oameni încearcă să-și cultive mâncarea în propriile curți. Aceasta este doar o mică piesă de puzzle atunci când vine vorba de abordarea crizei climatice, dar este un sâmbure de speranță într-o perioadă întunecată. 

Acest articol a fost tradus de Mihaela Alexandrescu. Sursa: carbonbrief.org – articolul original a fost publicat pe 31.03.2020