Sursa: theguardian.com
Text scris de: Damian Carrington, Jillian Ambrose și Matthew Taylor
Specialiștii spun că un război dur al prețurilor și noul coronavirus vor transforma radical industria de petrol și gaze.
Potrivit specialiștilor, cererea scăzută de petrol generată de pandemia de coronavirus, combinată cu războiul dur al prețurilor, a zdrobit industria de combustibili fosili, care încearcă să se mențină pe linia de plutire. Industria carburanților fosili are de înfruntat cea mai mare provocare din ultimii o sută de ani, lucru care o va transforma definitiv. Unii se referă la această situație ca la un purgatoriu, cea mai puțin macabră descriere fiind cea de fenomen nemaiîntâlnit.
O întrebare cheie este dacă acest lucru va modifica pentru totdeauna parcursul crizei mediului înconjurător. Mulți experți cred că așa se va întâmpla, grăbind data la care cererea pentru petrol și gaze va atinge apogeul, urmând ca acest nivel să nu mai fie niciodată atins, permițând atmosferei să se refacă treptat.
Cei mai curajoși afirmă că vârful cererii de carburanți fosili a fost grăbit de condițiile actuale și că 2019 va rămâne în istorie drept anul în care emisiile de carbon au atins apogeul. Alții însă au o opinie diferită: industria de combustibili fosili își va reveni, așa cum a făcut-o mereu, iar prețurile foarte scăzute ale petrolului vor încetini trecerea – atât de necesară – la energia verde.
Dreptatea unora sau a celorlalți va depinde de un mix de factori geopolitici, profit, nivelul de încredere al investitorilor, programele de ajutoare din partea guvernelor, de obiectivele de emisii nete zero, presiunile activiștilor de mediu și, nu în cele din urmă, de comportamentul consumatorului. E munca virtuală, de exemplu, noua normalitate?
Un lucru e limpede pentru toată lumea: această industrie trece printr-o perioadă extrem de grea – cele mai mici prețuri la petrol din ultimii aproape douăzeci de ani, însoțite de perspective și mai sumbre. Evaluările unor companii petroliere importante de pe piața de capital s-au înjumătățit începând cu luna ianuarie. Cel puțin două treimi din investițiile anuale – 130 de miliarde de dolari – au fost anulate și zeci de mii de locuri de muncă au fost pierdute. În câteva piețe, prețurile au devenit negative – vânzătorii te plătesc pentru că achiziționezi petrol, în condițiile în care capacitatea globală de stocare și-a atins limita.
„Războiul prețurilor și Covid-19 au creat turbulențe în industria de petrol și gaze, iar companiile se luptă acum pentru supraviețuire”
Valentina Kretzschmar, director de cercetare în mediul afacerilor la Wood Mackenzie.
E posibil ca sondele de petrol care altădată produceau 1 milion de barili pe zi să fi fost deja închise, din moment ce prețul petrolului este acum mai mic decât costul transportării lui, potrivit gigantului bancar american Goldman Sachs, în timp ce numărul sondelor crește de la oră la oră. Acest lucru poate „să modifice definitiv industria energetică și geopoliticile sale”, respectiv „să mute centrul discuției despre schimbările climatice”, afirmă Jeffrey Currie, șef al departamentului de mărfuri din cadrul băncii.
Cererea de petrol s-a prăbușit și ca urmare a izolării populației în case și a menținerii aeronavelor la sol în perioada pandemiei de coronavirus. „Virusul va devansa apogeul cererii de combustibili fosili”, spune Kingsmill Bond de la Carbon Tracker. El afirmă că acest ultim șoc ciclic al petrolului lovește o industrie care deja se îndrepta către un maxim sistemic, în contextul în care statele s-au angajat să atingă zero emisii nete în viitor.
„Cât despre impactul virusului asupra perioadei (vârful de cerere), acesta depinde, bineînțeles, de gravitatea situației”, continuă el. În 2018, Carbon Tracker estima că vârful de cerere urma să fie atins în 2023, dar Bond spune că e posibil ca această criză să împingă estimarea cu trei ani. „Asta înseamnă că vârful de emisii a fost, cel mai probabil, anul 2019, și, poate, și cel al combustibililor fosili”, afirmă el. „Vom asista la instabilitate dacă va mai exista un alt mini-apogeu în 2022, înainte ca declinul implacabil să înceapă.”
În timp ce companiile petroliere însele au susținut, de-a lungul timpului, că vârful de cerere se va întâmpla într-o perioadă prea îndepărtată pentru a o putea prevedea, majoritatea observatorilor au estimat că apogeul va avea loc în această decadă. Mark Lewis, director de cercetare în investiții de mediu la BNP Paribas, e de acord că această criză ar putea devansa data estimată.
„Când se vor liniști apele, teza cererii ajunse la apogeu va avea mai multă forță ca oricând”, spune acesta. „În mod deosebit, acest lucru e valabil dacă aviația de lungă distanță nu reușește să își revină. Ea a constituit o sursă puternică de creștere a cererii de petrol în ultimii ani, dar, cu cât stăm mai mult acasă, lucrând de la distanță și accesând conferințe video, cu atât mai mulți oameni se vor întreba dacă e într-adevăr nevoie să se urce într-un avion.”
Sfârșitul unei ere?
Declinul prețului petrolului a năruit și profiturile obținute din proiecte de explorare, cu care investitorii se obișnuiseră. Fenomenul amenință ceea ce Lewis numește „era dividendelor de aur” din ultimele două decenii, lucru care a făcut ca stocurile de petrol să constituie pilonii portofoliilor de investiții.
Săptămâna trecută, Wood Mackenzie analiza impactul unui preț al petrolului de 35 de dolari asupra planurilor de investiții ale companiilor pentru 2020. „E o imagine tare neplăcută”, spune Kretzschmar. „La 35 de dolari per baril, 75% din proiecte nici măcar nu acoperă costul de capital.”
Și mai surprinzător este faptul că ratele generoase ale încasărilor prevăzute pentru proiecte cu petrol și gaze au căzut brusc de la aproximativ 20% la 6%, spune ea.
„La momentul actual, aceste rate sunt la paritate cu ceea ce se obține din proiectele bazate pe energie solară și eoliană.”
Kretzschmar
„Industria de petrol și gaze este deja o arie de activitate deloc îndrăgită de investitori și, într-un asemenea context de preț al petrolului, devine o zonă cu profitabilitate scăzută, risc crescut și cantitate mare de carbon”, spune Kretzschmar. „Nu este o propunere foarte atractivă.” Cum se așteaptă ca prețurile la petrol să scadă și mai tare, Kretzschmar spune ferm: „La pragul de 20 de dolari, industria va fi decimată.”
Industria petrolului se află deja sub presiunea investitorilor, îngrijorați de criza mediului înconjurător și de legislația tot mai amplă venită dinspre guverne pentru eliminarea emisiilor. Colin Melvin, de la Arkadiko Partners, o companie de consultanță care lucrează cu unele dintre cele mai mari firme de investiții și fonduri de pensii, spune că se așteaptă ca, după criză, investițiile să crească în direcția companiilor percepute ca oferind beneficii sociale mai mari.
„Scopul investiției de capital în companii este acela de a crea bunăstare, de a genera prosperitate în adevăratul sens al cuvântului și cred că acest lucru va deveni din ce în ce mai relevant pentru investitori”
Colin Melvin
Adam Matthews, director de etică și implicare în cadrul comitetului de pensii aparținând Bisericii Angliei, spune că efectele asupra industriei de petrol și gaze ar putea fi considerabile.
„Reducerea cererii ar putea fi catalizatorul unei schimbări rapide și cred că, foarte curând, investitorii vor întâmpina o serie de provocări structurale, pe termen lung, și că vom asista la un tip de rezistență mult mai susținut.”
Adam Matthews
Pe lângă îngrijorările legate de mediu, instabilitatea piețelor de petrol provocată de criză ar putea, și ea, să descurajeze investitorii, potrivit unei analize făcute de Institutul de Studii Energetice de la Universitatea Oxford: „Acestei piețe îi sunt acum testate limitele.”
Cu toate acestea, nu toți experții cred că pierderile industriei de petrol înseamnă în mod obligatoriu câștiguri pentru energia verde și pentru mediul înconjurător. „Dacă e să vedem schimbări, probabil vor fi legate de menținerea unor cote crescute pentru petrol pe o perioadă mai mare, pentru că e mai ieftin. Ar putea fi, din acest punct de vedere, un lucru dăunător pentru mediu”, spune Dieter Helm, profesor de politici în domeniul energiei, Universitatea Oxford.
El spune că securizarea unei redresări prin economie ecologică în urma crizei actuale va presupune măsuri și politici dedicate din partea guvernelor: „Aici intervine taxa pe carbon. Acum este momentul.”
„O șansă istorică”
Guvernele alocă sume imense de bani pentru a stimula economia globală, distrusă de coronavirus – 5 trilioane de dolari doar de la statele G20 –, dar nu e clar cum vor fi distribuite. Liderii Uniunii Europene au promis să își alinieze măsurile de urgență cu cele stipulate de programul Green Deal, iar Fatih Birol, director executiv al International Energy Agency, spune că este „o șansă istorică” să direcționăm investițiile către tehnologii de energie care să reducă emisiile de gaze. Însă pachetul de ajutor al Statelor Unite, de 2 trilioane de dolari, include 60 de miliarde către companiile aeriene care întâmpină probleme și oferă împrumuturi cu dobânzi avantajoase pentru companiile de combustibili fosili, fără a le pretinde la schimb acțiuni care să vizeze problemele imediate ale mediului înconjurător. Guvernul canadian a spus că le va oferi împrumuturi companiilor de petrol, care afirmă că se află „la limita subzistenței”.
După criza globală financiară din 2008, existau mari speranțe ca trilioanele de dolari oferite în acea perioadă să se ducă în energie ecologică, dar combustibilii fosili și emisiile acestora au continuat, chiar au crescut. Bond afirmă:
„Singura diferență față de 2008 este faptul că prețul energiilor regenerabile este acum sub nivelul combustibililor fosili. Nu are sens tentativa de a susține activele de fosili la prețuri ridicate, în orice condiții. Ar fi profund ironic dacă susținătorii neoliberali ai lui Ayn Rand ar cere ajutor din partea guvernului.”
Adrienne Buller, economist în cadrul think-tankului Common Wealth, spune că guvernele din țări precum Marea Britanie, Statele Unite sau Canada ar trebui să se gândească la naționalizarea marilor corporații petroliere.
„Corporațiilor petroliere nu li se va permite să se prăbușească simultan.”
Orice tip de ajutor din partea statului ar trebui să vină cel puțin cu pachete de acțiuni pentru stat echivalente în cadrul companiilor, cu condiții serioase legate de protejarea mediului și a climei și cu renunțarea la producția pe bază de combustibili fosili.
„Cu toate acestea, având în vedere că intenția de achiziție a acestor acțiuni ar fi de domolire a producției cât mai rapid posibil, dar oferind și o tranziție pentru muncitori și pentru siguranța furnizării de energie, naționalizarea pare o soluție mai potrivită și mai pragmatică.”
Organismul global de comerț al industriei, Asociația Internațională a Producătorilor de Petrol și Gaze, insistă că membrii ei au un rol esențial în contextul pandemiei. „Petrolul și gazele joacă un rol considerabil în mixul de energie globală și îl vor juca și de acum înainte”, afirmă un purtător de cuvânt. „E prea devreme să prezicem care va fi impactul pe termen mediu. Dar industria de petrol și gaze are un istoric în a răspunde cu succes în fața unor situații dificile și anticipăm că se va adapta, așa cum a făcut-o până acum.”
„Mai mult, industria a reprezentat un motor esențial pentru prosperitate și un factor generator de inovații timp de multe decenii”, spune acesta. „Are experiența, abilitățile, cunoștințele și resursele necesare pentru a produce energie cu emisii scăzute în viitor, o tranziție care ar fi mult mai dificilă și mai costisitoare dacă ea n-ar exista.”
„Arabia Saudită e disperată să încaseze și să se retragă”
Ceea ce pune paie pe focul crizei legate de pandemie este războiul de prețuri disputat de Arabia Saudită și Rusia, care au crescut producția exact când cererea a scăzut, lucru care a pus prețurile la pământ. Mișcările sunt văzute drept tentative de a obține cote de piață prin lichidarea producătorilor cu prețuri mai mari, din spatele fulminației de șisturi din Statele Unite.
Profesorul Bernard Haykel, de la Universitatea Princeton din Statele Unite, spune că acest lucru reflectă o schimbare mai profundă, structurală, aparținând prințului Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman: „Pentru că tranziția globală la energie verde este inevitabilă, vrea cu disperare să încaseze și apoi să se retragă cât mai e timp.”
Efectul de durată al războiului prețurilor depinde de cât timp vor putea Arabia Saudită și Rusia să alimenteze cu petrol ieftin. Oricât de mici ar fi costurile lor de producție, ele depind de încasări mari, care să permită un echilibru la nivelul bugetelor naționale.
Michael Liebreich, de la Bloomberg New Energy Finance, spune că rentabilitatea fiscală a Arabiei Saudite este de aproximativ 80 de dolari per baril, ceea ce înseamnă că rezervele sale de monedă străină ar putea să susțină prețuri foarte scăzute la petrol pe o durată de doar doi sau trei ani. „Rusia, cu un prag de rentabilitate fiscală de 40 de dolari per baril și o economie mult mai diversificată, poate supraviețui în contextul unor prețuri joase la petrol timp de un deceniu”, spune acesta.
Orice s-ar întâmpla, industria nu va mai fi niciodată la fel după dubla încercare a pandemiei și a războiului de prețuri. „Companiile care vor ieși în urma crizei nu vor mai fi aceleași companii care au intrat în criză”, spune Bond de la Carbon Tracker. „Vom asista la deprecieri, restructurări și la schimbări radicale.”
Experții, incluzându-l pe Currie de la Goldman Sachs, spun că discuția despre mediul înconjurător va lua o cu totul altă direcție după criză. Rămâne de văzut care va fi această direcție. „Întrebarea e cât timp va dura tot acest fenomen, iar răspunsul exact nu-l știe nimeni”, spune Kretzschmar.
Acest articol a fost tradus de Alina Buzatu. Sursa: theguardian.com – articolul original a fost publicat pe 01.04.2020